"Cimitirul" de Telespan- minirecenzie

CE SPUN EI: Adrian Green este un homosexual roman care se muta la Londra pentru ca… e obosit. Desi nu prea mai are chef de munca, isi gaseste, totusi, un job: administrator de cimitir. Pe masura ce interactioneaza cu diversi clienti, vii sau morti, Adrian ne spune exact ce crede el despre religie, bani, sex sau moarte, concepte pe care le descrie cu o sinceritate cruda, foarte mult umor si sarcasm. Cimitirul Wormholt devine spatiul in care Green isi da seama ca fericirea sta in acceptarea adevarului propriu, si nu in ochii celor din jur.

„Singurul sfat pe care eu pot sa il dau cu inima impacata este: Dormiti! Dormiti, fratilor, ca somnul n-a facut rau nimanui! Esti trist? Culca-te! Esti nervos? Culca-te! Vrei sa mori? Culca-te, poate ai noroc si mori in somn!“

CE SPUN EU: Cand auzi despre o carte foarte multe lucruri bune si o si vezi in topuri in primele locuri deja te gandesti ca este o carte extraordinara pe care trebuie neaparat sa o citesti. "Cimitirul" este una dintre aceste carti care te face sa vrei sa o citesti, dar care ajunge sa te dezamageasca. 

Nu as putea spune ca a fost o dezamagire totala, dar cu siguranta nu a fost ce ma asteptam. Cartea a avut atat puncte tari cat si puncte slabe, dar balanta se inclina spre parte negativa. Lucrul pe care l-am apreciat la carte a fost sinceritatea, cred ca "Cimitirul" e cea mai directa carte posibila, Telespan a spus pe nume oricarui lucru, fara fastaceli sau metafore fara rost si daca stau sa ma gandesc acesta este singurul lucru care mi-a placut cu adevarat la carte, fara coperta ,bineinteles, care sincera sa fiu mi-a placut foarte mult.
Partea negativa e ceva mai maricica, primul lucru care m-a deranjat a fost limbajul, cred ca unele lucruri puteau fi spuse intr-un limbaj mai decent si din aceasta cauza mi s-a parut ca citesc o carte doar despre "cacat", "rahat" si homosexuali, dar am ajuns pana la urma sa ma obisnuiesc cu acest stil asa ca nu i-am mai dat importanta. 
Alta problema ar fi repetitia, am citit unele lucruri spuse de zeci de ori. Inteleg ce e aceea "accentuare" si uneori este foarte utila, dar aceasta a fost "exagerare". Sa nu mai spun de esurile pline de emotii si ganduri filozofice care pur si simplu m-au omorat, in niciun caz nu aveau ce cauta acolo. 
Asta nu inseamna totusi ca aceasta carte nu merita sa fie citita, sunt destul de multe lucruri noi de invatat sau de aprofundat, dar "Cimitirul" nu este nici pe departe o carte extraordinara care sa te dea pe spate si care sa te faca sa o adori. "Cimitirul" este o carte pentru -nu stiu- plistiseala sau momente depresive sau grele pentru ca-ti va arata ca oricat de rau o duci mereu este cineva care o duce mai rau decat tine. 

Citate: 

“Timpul are două feţe şi nu ştim niciodată pe care o va întoarce spre noi: poate să vindece rănile, dar şi să le adâncească.”

“Încercaţi să vedeţi frumuseţea lucrurilor simple, să vă bucuraţi de soare, de flori, de animale. Să zâmbiţi. Să fiţi fericit. Poate că nu o să reuşiţi, dar măcar încercaţi! Fericirea nu trebuie căutată în altă parte decât în suflet, în noi. E acolo.”

“Frica ţine oamenii în loc. Frica ţine oamenii departe de fericire. Frica limitează. Frica opreşte. Pune piedici. Frica ne paralizează pe dinăuntru. (…) Şi, totuşi, de ce apar aceste frici? Pentru că nu suntem responsabili. Facem prea mult din lucrurile care ne fac rău şi prea puţin din cele care ne fac bine.”

“Omul trebuie să găsească o cale de a fi bun şi cu el şi cu cei din jur. “

“Un om nu e în mai multe feluri. E în toate felurile când se naşte şi într-un singur fel când moare. Te naşti cu ce-ai putea face şi mori cu ce-ai făcut.” 

“Nu poţi şti ce e în mintea unui om, decât dacă tu eşti omul ăla!”

“E în firea omului să îşi dorească lucruri pe care ştie că nu le poate avea. E în puterea lui să nu şi le mai dorească.”
Nota mea pentru aceasta carte este 2/5

P.S. Multumesc Booktopia pentru sansa de a citi aceasta carte!