Cover Reveal "Fruit of Misfortune"

COMING MAY 1ST

TITLE: Fruit of Misfortune
RELEASE: May 1, 2014
AUTHOR: Nely Cab
GENRE: Young Adult Fantasy/Paranormal

BLURB:

Isis and her boyfriend, David, are on the brink of a horrible transformation and they are

eager to stop it. Together, they set out on a quest to Greece to find Isis’ biological

father—the only person that may be able to help them. Their journey comes to an abrupt

stop before it even begins when Isis falls ill, and Eros, David’s best friend, arrives in

Athens, unannounced and curious…with a plan of his own.

The hunt for her father leads Isis on the turbulent path of deceit, death, and demons as she

anticipates the dawning of the beast that stirs inside her.

FRUIT OF MISFORTUNE IS A SEQUEL TO

Nely Cab has lived and resided in a small, quiet South
Texas town most of her life. She worked in banking for
several years, before she relocated to Monterrey, Nuevo
Leon, Mexico in 2001, where she dedicated time to the
study of culinary arts and the art of oil painting. After her
return to the U.S., Nely resumed her employment in
banking and later transitioned to the field of Social Work.
Today, Nely Cab writes from the comfort of her home, where she lives with her husband
and son. Her life goal is to check-off Bucket List Item No. 95,623,351: To Conquer the
World. While she aspires world domination, Nely can be found lost in other fantasy

worlds in front of her computer, sipping coffee.

În curând la TREI cel mai tradus roman din lume

Romanul Jumătatea Rea / Half Bad de Sally Green, care va fi publicat la jumătatea acestei luni de Editura Trei, a stabilit un nou record mondial, potrivit Guinness World Records. Este cel mai tradus roman al unui autor debutant.

Jumătatea Rea a fost vedeta Târgului de Carte pentru Copii - Bologna 2013, intrând în atenţia editurilor din întreaga lume.

Drepturile de publicare au fost vândute până în prezent în 47 de ţări, iar Fox 2000 le-a achiziţionat pe cele de ecranizare. Filmul Jumătatea Rea va fi produs de Karen Rosenfelt, care a mai realizat seria Twilight, Hoţul de cărţi, Diavolul se îmbracă de la Prada sau seria Alvin şi veveriţele.

Jumătatea Rea, primul volum al unei trilogii, este un thriller supranatural, o poveste despre înstrăinare, despre voinţa de a supravieţui a unui băiat căruia nu i se dă nici o şansă.

În zilele noastre, în Anglia, vrăjitoarele trăiesc la un loc cu oamenii: Vrăjitorii albi, care sunt buni; Vrăjitorii negri, care sunt răi; şi Nathan, în vârstă de şaisprezece ani, fiul unei Vrăjitoare albe şi al celui mai temut Vrăjitor Negru.

Ţinut captiv într-o cuşcă, Nathan trebuie să scape înainte să împlinească şaptesprezece ani, când va primi trei daruri de la tatăl său şi va deveni el însuşi vrăjitor – iar dacă va greşi va muri.

Încercarea lui Nathan de a-şi găsi tatăl devine o luptă crâncenă pentru supravieţuire, cu provocări la tot pasul şi în care binele şi răul se dovedesc mult mai complicate decât şi-ar fi imaginat.

"O poveste tulburătoare şi palpitantă ... un protagonist de neuitat" – Publishers Weekly

"O trilogie înfricoşătoare, convingătoare care împinge limitele a ceea ce credem că este bine şi rău .... supravieţuirea lui Nathan este fragilă şi minunată - şi este doar începutul." – Booklist

"Periculos de captivantă! " – Time Magazine

"Un antierou care te... vrăjeşte. " – Wall Street Journal

Sally Green locuieşte în nord-vestul Angliei. A avut diverse slujbe (plăcute şi mai puţin plăcute), apoi a deţinut chiar o funcţie importantă într-o companie. Însă viaţa ei s-a schimbat când şi-a descoperit bucuria de a scrie şi a început să pună pe hârtie poveştile la care a visat dintotdeauna. E o cititoare pasionată şi adoră plimbările în natură. În fiecare dimineaţă îşi propune... să bea mai puţină cafea. Jumătatea Rea este primul ei roman.

Divergent- Veronica Roth editie tie-in

Hei, Hei! Probabil ati vazut deja editiile tie-in de la Academia vampirilor, Orasul oaselor si Divergent, dar cum eu ador trilogia Divergent si filmul pare superb, nu am putut rezista tentatiei :))

Într-un Chicago distopic, oraşul în care trăieşte Beatrice Prior, societatea este împărţită în cinci facţiuni, fiecare dintre ele cultivând o anumită virtute: Candoarea (cei sinceri), Abnegaţia (cei altruişti), Neînfricarea (cei curajoşi), Prietenia (cei paşnici) şi Erudiţia (cei inteligenţi). Beatrice trebuie să hotărască dacă rămâne alături de părinţii ei sau alege facţiunea care consideră că i se potriveşte cel mai bine. În cele din urmă, alegerea pe care o face va surprinde pe toată lumea, inclusiv pe ea însăşi.

În timpul iniţierii care urmează, marcată de o puternică rivalitate, Beatrice îşi ia un alt nume, Tris, şi se străduieşte să afle cine sunt cu adevărat prietenii ei şi, de asemenea, dacă o poveste de dragoste cu un băiat uneori fascinant, alteori enervant, îşi poate găsi locul în viaţa pe care ea şi-a ales-o. Dar Tris are un secret pe care l-a ascuns de toată lumea deoarece fusese prevenită că i-ar putea aduce moartea. Şi, pe măsură ce descoperă un conflict care ia treptat amploare, ameninţând să destrame societatea aparent perfectă în care trăieşte, află că secretul ei ar putea-o ajuta să-i salveze pe cei dragi… sau ar putea-o distruge.

Un pasionant thriller distopic, din care nu lipsesc decizii majore, trădări sfâşietoare, consecinţe uimitoare şi o neaşteptată poveste de dragoste.

„Palpitant!” – US Weekly

„Următoarea lovitură pe piaţa literară.” – Rolling Stone

În curând la Editura Corint

Întâi l-au omorât pe tata de Loung Ung

Născută în familia cu şapte copii a unui înalt funcţionar guvernamental, Loung Ung a dus o viaţă privilegiată în capitala Cambodgiei, Phnom Penh, până la vârsta de cinci ani. Apoi, în aprilie 1975, armata khmerilor roşii ai lui Pol Pot a năvălit în oraş, forţând familia lui Ung să fugă şi, în cele din urmă, să se împrăştie. Loung a ajuns într-o tabără de muncă pentru orfani, unde a fost pregătită să devină copil-soldat. Părinţii i-au fost omorâţi, fraţii i-au fost trimişi în alte tabere de muncă, iar cei care au supravieţuit ororilor regimului aveau să se reunească abia după distrugerea khmerilor roşii.

„O carte majoră… o carte dureroasă, o carte pe care o veţi citi cu lacrimi în ochi.” - Denver Post

„Cartea aceasta mi-a tăiat răsuflarea: Loung Ung îşi poartă cititorii într-o lume kafkiană ─ copilăria ei furată de khmerii roşii ai lui Pol Pot ─ şi îi sileşte să participe la asasinatele în masă, la foametea şi bolile care i-au răpit o parte din familie. În cele din urmă, oroarea genocidului cambodgian îşi găseşte măsura doar în spiritul încăpăţânat al autoarei.” - Iris Chang

„Memoriile lui Ung ar trebui să ne aducă aminte că uneori e mai bine ca istoria să nu fie lăsată doar în seama istoricilor, ci în seama acelora care au rămas în picioare atunci când teroarea a luat sfârşit.” - Booklist

„O carte fascinantă… O scriere importantă, emoţionantă, pe care cei care au suferit nu-şi pot îngădui să o uite, iar cei care au fost cruţaţi nu-şi pot îngădui să o ignore.” - San Francisco Chronicle

„O poveste adevărată şi tulburătoare despre lumea de coşmar care a fost odată Cambodgia.” - Kirkus Reviews

„În această poveste dureroasă, Loung Ung descrie profundul rău care a cuprins Cambodgia în perioada copilăriei sale, curajul cu care familia sa a reuşit să supravieţuiască şi determinarea care a transformat-o pe ea însăşi într-o voce elocventă pentru pace şi dreptate în Cambodgia. Este un tur de forţă care ne întăreşte hotărârea de a preveni şi pedepsi crimele împotriva umanităţii.”  - Patrick Leahy, senator SUA

În curând la Editura Litera. Dragă viaţă de Alice Munro. Fragment

FRAGMENT  

„Aerul era ca gheaţa“ 

Stăteam pe banca de lângă gară şi aşteptam. Clădirea gării se deschisese la sosirea trenului, dar acum era încuiată. O altă femeie şedea la celălalt capăt al băncii, ţinând între genunchi un săculeţ din plasă cu ochiuri largi, plin cu pachete învelite în hârtie pătată de grăsime. Carne proaspătă. Se simţea mirosul. 
Peste un rând de şine vedeam trenul electric, gol, aşteptând. Nu mai apăru nici un alt pasager, şi, după o vreme, şeful de gară scoase capul pe fereastră şi strigă: 
- San! 
La început am crezut că striga pe cineva Sam. Şi, într-adevăr, un alt bărbat îmbrăcat într-un fel de uniformă oficială apăru de după colţul clădirii. Traversă şinele şi urcă în tren. Femeia cu pachetele se ridică şi o porni în urma lui, aşa că m-am luat şi eu după ea. De peste drum izbucniră deodată strigăte, şi uşile unei clădiri cu acoperişul plat şi pereţii din lemn întunecat se deschiseră, lăsând să iasă câţiva bărbaţi care îşi îndesau căciuli pe cap. La brâu li se legănau cutii cu mâncarea de prânz. După gălăgia pe care o făceau ai fi zis că trenul avea să le plece de sub nas dintr-o clipă într-alta. Dar, după ce urcară, nu se întâmplă nimic. Vagonul rămase pe loc, iar ei se numărară unul pe altul, îşi dădură seama cine lipseşte şi îi spuseră maşinistului că încă nu putea să plece. Apoi cineva îşi aminti că omul care lipsea avea zi liberă. Vagonul porni, deşi n-ai fi putut să-ţi dai seama dacă mecanicul ascultase vreo parte din discuţia lor sau dacă-i păsa. Coborâră toţi la un joagăr în pădure – le-ar fi luat cel mult zece minute pe jos să ajungă acolo –, şi, la scurtă vreme după aceea, apăru lacul, acoperit de zăpadă. În faţa lui era o clădire albă din lemn. Femeia îşi aranjă pachetele cu carne şi se ridică. Am urmat-o. Mecanicul strigă din nou „San”, şi uşile se deschiseră. Două femei aşteptau să urce. O salutară pe femeia cu pachetele, şi ea le spuse că era o zi mizerabilă.
 Toate evitară să se uite la mine atunci când am coborât în urma ei. Se părea că, la capătul acesta de linie, trenul nu avea de aşteptat pe nimeni. Uşile se trântiră în urma mea, şi vagonul porni înapoi.   

Apoi se făcu linişte. Aerul era ca gheaţa. În jur, mesteceni parcă sfărâmicioşi, cu scoarţa albă dungată cu negru, şi un soi de conifere mici, miţoase, încolăcite ca nişte urşi adormiţi. Gheaţa de pe lac nu era netedă, de-a lungul malului se formaseră moviliţe, ca şi cum valurile ar fi îngheţat chiar în clipa când se rostogoleau la ţărm. Iar dincolo de apă, o clădire cu şiruri ferme de ferestre şi cu verande acoperite cu geamuri la ambele capete. Totul auster, în stil nordic, alb-negru sub cupola înaltă a norilor. Şi totuşi, scoarţa mestecenilor nu era chiar albă când te uitai mai de aproape, ci gălbui-cenuşie, albastru-cenuşie, fumurie. 
Totul neclintit, ca într-o vrajă întinsă peste toată lumea. 
- Unde mergi? mă strigă femeia cu pachetele de carne. Programul de vizitare se termină la trei. 
- Nu sunt vizitator, am spus. Sunt profesoara. 
- Oricum n-o să-ţi dea voie să intri pe uşa din faţă, spuse femeia cu un fel de satisfacţie în glas. Vino mai bine cu mine! N-ai valiză? 
- Şeful de gară a zis că o aduce el mai târziu. 
- Stăteai acolo de-am crezut că te-ai pierdut. 
Am spus că mă oprisem pentru că era minunat de frumos. 
- Unora aşa li s-o fi părând. Dacă nu-s prea bolnavi ori n-au prea multă treabă. 
N-am mai schimbat nici o vorbă până când am intrat în bucătăria de la un capăt al clădirii. Simţeam deja nevoia de căldură. N-am apucat să arunc nici o privire în jur, pentru că femeia mi-a atras atenţia asupra ghetelor. 
- Scoate-le mai bine, să nu laşi dâră pe podea!   

M-am opintit să le trag din picioare – nu era nici un scaun prin preajmă – şi le-am aşezat pe covoraşul pe care şi ea le pusese pe ale ei. 
- Ia-le cu dumneata, nu ştiu unde o să-ţi dea cameră. Mai bine ţine-ţi şi haina, nu e căldură în vestiar. Nu era nici căldură, nici lumină, afară de ceea ce intra pe o ferestruică pusă prea sus ca s-o pot ajunge. Mă simţeam ca atunci când eram pedepsită la şcoală. Trimisă la vestiar. Acelaşi miros de haine de iarnă care nu se usucă niciodată complet, de cizme pătrunse de apă până la şosete, de picioare nespălate. 
M-am căţărat pe o băncuţă, dar tot n-am putut vedea afară. Pe raftul unde zăceau aruncate căciuli şi fulare am găsit o geantă cu nişte smochine şi curmale în ea. Cineva le furase probabil şi le înghesuise acolo să le ducă acasă. Am simţit brusc că mi-e foame. Nu mâncasem nimic de dimineaţă, în afară de un sendviş uscat cu brânză pe tren. Am reflectat la posibilitatea de a fura de la un hoţ. Dar smochinele mi s-ar fi lipit de dinţi şi m-ar fi trădat. 
M-am dat jos chiar la ţanc. Cineva intra în vestiar. Nu era una dintre fetele de la bucătărie, ci o elevă într-o haină groasă, umflată, cu un fular pe cap. Intră în fugă: cărţile aruncate pe bancă se împrăştiară pe podea, de sub fularul smuls îi ţâşni o claie de păr, iar ghetele, scoase cu picioarele, una după alta, parcă în exact acelaşi moment cu haina, lunecară hârşâind pe podeaua încăperii. Nimeni n-o văzuse, se părea, s-o pună să şi le scoată la uşa bucătăriei. 
- Bună, n-am vrut să te lovesc, spuse ea. Aci e atât de întuneric când vii de afară că nu-ţi mai dai seama ce faci. N-ai îngheţat? Aştepţi pe careva să iasă de la lucru?
 - Îl aştept pe domnul doctor Fox. 
- A, n-o să trebuiască să aştepţi prea mult, tocmai ce-am venit din oraş cu el. Nu eşti bolnavă, nu? Dacă eşti bolnavă n-ai voie să vii aici, tre’e să mergi la cabinetul lui în oraş. 
- Sunt noua profesoară. 
- A, da? Eşti din Toronto? 
- Da. 
Fata făcu o mică pauză, poate în semn de respect. 
Ba nu. Îmi cerceta haina. 
- E foarte drăguţă. Ce blană e aia de la guler?
 - Astrahan. De fapt, e imitaţie. 
- Mie mi s-a părut adevărată. Nu ş’ de ce te-au pus să stai aici, o să-ţi îngheţe şi curu’. Scuză-mi expresia. Dacă vrei să-l vezi pe dom’ doctor, îţi arăt eu. Ştiu unde sunt toate, locuiesc aici practic de când m-am născut. Mama e bucătăreasa-şefă. Pe mine mă cheamă Mary. Pe tine? 
- Vivi. Vivien. 
- Dacă eşti profesoară, n-ar trebui să fii doamna cumva? Cum îţi spune? 
- Doamna Hyde. 
- Hait că vine! spuse ea. Scuză-mă, mi-a venit aşa în cap. Mi-ar plăcea să fii profesoara mea, da’ eu tre’e să merg la şcoală în oraş. Regulile astea tâmpite! Fi’ncă n-am TBC. Vorbea în timp ce mă conducea – după ce ieşiserăm pe uşa de la celălalt capăt al vestiarului – pe un coridor obişnuit de spital. Linoleum frecat cu ceară. Pereţi vopsiţi într-un verde spălăcit. Miros de antiseptic. 
- Acuma, dacă ai venit tu, poate-l conving pe Reddy să mă lase să mă mut. 
- Cine-i Reddy? 
- Reddy Fox. E dintr-o carte . Pur şi simplu, eu şi cu Anabel ne-am apucat să-i spunem aşa. 
- Cine e Anabel?
 - Acum nu mai e. A murit.
 - Ah, îmi pare rău!
 - Nu e vina ta. Pe-aici aşa se-ntâmplă. Anul ăsta eu am intrat la liceu. Anabel n-a apucat niciodată să meargă la şcoală, de fapt. Când eram în generală, Reddy l-a convins pe profu’ de la şcoala din oraş să mă lase să lipsesc de multe ori, ca să pot să stau cu ea. 
Se opri lângă o uşă deschisă pe jumătate şi fluieră. 
- Hei! Am adus-o pe profă! 
- Bine, Mary, îi răspunse o voce de bărbat. Ai făcut destule pe ziua de azi. 
- În regulă, am înţeles. 
Mary se îndepărtă cu paşi agale, şi m-am trezit în faţa unui bărbat subţire, de înălţime medie, al cărui păr blond-roşcat, tuns foarte scurt, lucea în lumina artificială venită de pe coridor.
 - Ai cunoscut-o pe Mary, zise el. Îi turuie gura cam multe despre ea însăşi. N-o să fie în clasa ta, aşa că n-o să trebuiască s-o rabzi în fiecare zi. Oamenii ori o plac, ori o resping. 
Mi se părea că are între zece şi cincisprezece ani mai mult ca mine, şi, la început, îmi vorbi într-adevăr aşa cum ar fi făcut-o orice bărbat mai în vârstă. Un viitor şef foarte ocupat. Mă întrebă cum călătorisem, ce se întâmplase cu valiza mea. Voi să ştie dacă avea să-mi placă să locuiesc aici, în pădure, după Toronto, dacă n-aveam să mă plictisesc. 
Nici gând, i-am răspuns, şi am spus că era foarte frumos. 
- E ca şi cum... ca şi cum am fi într-un roman rusesc. 
El mă privi cu atenţie pentru prima dată. 
- Serios? Care roman rusesc? 
Avea ochi albaştri-cenuşii, deschişi la culoare, luminoşi. O sprânceană i se ridicase pe frunte, ca o căciuliţă. 
Nu pentru că nu citisem romane ruseşti – pe unele le citisem până la capăt, pe altele, nu –, însă, din pricina acelei sprâncene şi a expresiei lui amuzate, dar uşor belicoase, nu mi-am putut aminti nici un titlu în afară de Război şi pace. Şi nu voiam să-l spun pe acesta pentru că era ceea ce ar fi spus oricine. 
- Război şi pace. 
- E, noi aici avem numai pacea, aş zice eu. Dar, dacă ai fi tânjit după război, bănuiesc că te-ai fi înrolat într-unul dintre detaşamentele alea de femei şi ai fi plecat în străinătate . 
M-am simţit furioasă şi umilită, pentru că nu încercasem deloc să-mi dau aere. Sau nu doar asta. Voisem să explic ce efect extraordinar avusese asupra mea peisajul. 
El era, evident, genul de om care punea întrebări-capcană. 
- Cred că mă aşteptam de fapt să văd o profesoară bătrâioară scoasă de la păstrare, spuse el pe un ton de vagă scuză. E ca şi cum toţi cei care au o vârstă şi calificări acceptabile s-ar fi întors în sistem zilele astea. Tu n-ai învăţat ca să devii profesoară, nu? Ce aveai de gând să faci după ce-ţi luai diploma? 
- Să intru la masterat, am răspuns scurt. 
- Şi de ce te-ai schimbat? 
- M-am gândit că ar trebui să câştig nişte bani.
 - O idee foarte cuminte. Deşi mă tem că aici n-ai să câştigi cine ştie ce. Scuze că-mi vâr nasul. Am vrut doar să fiu sigur că n-ai să fugi după câteva zile şi să ne laşi baltă. N-ai în plan să te măriţi, nu? 
- Nu. 
- Bun, foarte bine. Gata, te scutesc pe mai departe. Nu te-am descurajat, nu? Întorsesem capul.
 - Nu. 
- Ia-o pe hol până la biroul intendentei, şi ea o să-ţi spună tot ce trebuie să ştii. O să iei masa cu asistentele. Intendenta o să-ţi arate şi unde ai să dormi. Încearcă doar să nu răceşti. Bănuiesc că nu ai avut nici un contact cu tuberculoza, nu?
 - Păi, am citit... 
- Ştiu, ştiu. Ai citit Muntele vrăjit. Încă o capcană – pe el asta păru să-l refacă. Lucrurile s-au mai mişcat niţel de atunci, sper. Uite câteva lucruri pe care le-am scris despre copiii de aici şi ce mă gândeam că ai putea să încerci să faci cu ei. Uneori prefer să mă exprim în scris. Intendenta o să-ţi explice toate dedesubturile. 
(Fragment din "Dragă viaţă", de Alice Munro)

Precomanda "Ramai vesnic vrajitoare..."

PRECOMANDA

Cred ca m-am chinuit doua ore ca sa pun link'ul in imagine, adica atunci cand dati clik pe imagine sa se deschida acel link. Nu am reusit! :( Asa ca daca ma puteti ajuta, va rog sa-mi lasati un comentariu cu instructiunile. :o3

Descrierea primului volum: "Cand esti vrajitoare..."
Povestea acestei carti, publicata la editura Leda, o urmareste pe Tasmin Greene, o tanara ce face parte dintr-o familie de vrajitoare cu lunga traditie. In ziua in care s-a nascut, bunica ei a prezis ca va fi cea mai Talentata dintre ele. Dar Talentul lui Tamsin nu s-a confirmat. Acum, cand are saptesprezece ani, isi petrece cea mai mare parte din timp la scoala cu internat din Manhattan, unde macar poate pretinde ca este normala. Insa, in timpul vacantelor de vara, este obligata sa revina acasa si sa lucreze la libraria magica a familiei sale.

Intr-o seara, un tanar foarte atragator, profesor la Universitatea New York, intra in librarie si o confunda pe Tamsin cu sora ei mai mare, extrem de Talentata Rowena. Pentru prima data in viata ei, Tamsin se simte privita cu respect si admiratie, si, inainte de a apuca sa se gandeasca mai bine, accepta sa caute pentru acesta un obiect valoros si vechi pe care familia lui l-a pierdut cu mai bine de un secol in urma. Dar cautarea se dovedeste a fi mult mai ciudata decat parea la prima vedere.

In curand la Editura RAO

Cantecul maorilor de Sarah Lark 

O saga de familie plină de culoare în minunatele ţinuturi din Noua Zeelandă. Noua Zeelandă, 1893: William Martyn este un bărbat mult mai cultivat şi mai elegant decât oamenii care ajung în mod obişnuit în căutare de aur la Queenstown. Nici nu e de mirare, căci Will este fiul unor nobili irlandezi. Temperamentala Elaine se îndrăgosteşte de el, iar el pare să-i împărtăşească sentimentele. Însă deodată soseşte în vizită Kura-Maro-Tini, verişoara lui Elaine, care e pe jumătate maori şi a cărei frumuseţe şi libertinism îl cuceresc definitiv pe William.

Infernul de Gheata de Lincoln Child

O descoperire uimitoare la capătul lumii... O coliziune terifiantă între ştiinţa modernă şi o legendă a nativilor americani... Un thriller electrizant! La trei sute de kilometri de Cercul Arctic se află Rezervaţia Naturală Federală Alaska, unul dintre cele mai îndepărtate şi neospitaliere locuri de pe Pamânt. Dar pentru paleoecologul Evan Marshall şi un mic grup de cercetători, o expediţie în acea regiune reprezintă o şansă unică în viaţă de a studia efectele încălzirii globale. Dar planurile se schimbă odată cu o descoperire uimitoare. În timpul explorării unei caverne de gheaţă, grupul găseşte un animal istoric uriaş, prins în gheaţă...

“Amor la Paris” de Juliette Sobanet

Reţetă pentru iubire
Se iau:
● Parisul, adică Oraşul Iubirii
● Multă, multă ciocolată
● Un francez sexy (dar, de fapt, el este ingredientul principal)

Se amestecă bine şi se obţine o poveste romantică, plasată în cel mai romantic oraş din lume.

Toată viaţa, Charlotte Summers a visat două lucruri: să se mute la Paris şi să aibă alături un partener loial şi iubitor. În sfârşit, se pare că visurile ei devin realitate: e logodită cu Jeff Dillon, un avocat sexy şi de succes din Washington, şi cei doi se pregătesc să se mute la Paris, unde Charlotte va studia la Sorbona. Viaţa pare PERFECTĂ, nu-i aşa?
Dar cu două zile înainte de plecare, Charlotte descoperă că Jeff o înşală de luni de zile şi chiar are de gând să-şi continue viaţa „dublă” odată ajuns la Paris!
Iată cum, într-o clipă, minunatul Jeff se dovedeşte a fi ticălosul de Jeff! Iar Charlotte, cu biletul de avion şi scrisoarea de acceptare de la Sorbona în buzunar, cu 15 000 de dolari în cont şi o inimă frântă, pleacă singură la Paris.
Şi acolo, dulcea şi cumintea Charlotte devine aventuroasa şi petrecăreaţa Charlotte, care se hotărăşte să scrie un blog pentru a-şi împărtăşi gândurile tuturor femeilor din lume înşelate de iubiţii lor şi în care îşi stabileşte REGULILE ─ cum să se poarte ca un bărbat în Oraşul Iubirii.
Dar soarta are propriile ei planuri cu Charlotte. Şi în vreme ce ea încearcă să-şi vindece inima rănită cunoscând o lume nouă şi distrându-se, un Francez Sexy Pe Jumătate Dezbrăcat o va ajuta să descopere dragostea adevărată.

O supriza foarte frumoasa din partea Editurii Leda!

"Cautand-o pe Alaska" de John Green

"CĂUTÂND-O PE ALASKA" de John Green – din februarie în librării!
Primul prieten. Prima iubire. Ultimele cuvinte.
ÎNAINTE. Miles Halter – un adolescent singuratic pasionat de ultimele cuvinte ale unor personaje ilustre – pleacă la şcoala cu internat Culver Creek în căutarea a ceea ce Rabelais numea „Marele Necunoscut”.Acest Necunoscut se dovedeşte mai tulburător decât şi-ar fi imaginat vreodată când în noul său cerc de prieteni îşi face intrarea seducătoarea Alaska Young. Inteligentă, amuzantă, imprevizibilă, Alaska îl atrage într-o lume misterioasă de lumini şi umbre, ce stă sub semnul ultimelor cuvinte ale lui Simón Bolívar, faimosul general imortalizat de Gabriel García Márquez: „Cum o să mai ies eu din labirintul ăsta?” 
DUPĂ. Nimic nu va mai fi la fel.„Iar acum cred că e momentul prielnic să spun că era frumoasă. În întunericul de lângă mine, Alaska mirosea a sudoare şi a raze de soare şi a vanilie, iar în acea noapte luminată de o lună firavă vedeam doar silueta ei, excepţie făcând momentele când fuma, când tutunul aprins al ţigării ei îi învăluia faţa într-o lumină roşiatică. Dar, chiar şi pe întuneric, îi vedeam ochii — două smaralde arzătoare. Avea acel soi de privire pătrunzătoare care te făcea să-i cedezi.''

„Frumuseţea acestui roman stă în faptul că nu ascunde nimic.” The Guardian
„Ceea ce diferențiază acest roman este vocea sensibilă, profundă și autentică a lui Miles Halter.” Chicago Tribune
„Fetele vor plânge, iar băieții vor găsi dragoste, atracție și dorință în parfumul de vanilie și țigări pe care îl răspândește Alaska." Kirkus Review
„CĂUTÂND-O PE ALASKA surprinde perfect intensitatea trăirilor și disperarea care definesc adolescența.'' Teenreads.com