În primul rând vreau să-i mulţumesc Alexiei de pe blogul Walking on letters, căci dacă nu ar fi fost recenzia şi citatele postate de ea nu aş fi citit prea curând această carte. Mulţumesc! <3
·
„Mă trezesc.
Imediat trebuie să-mi dau
seama cine sunt. Nu e vorba doar de corp – de a deschide ochiii și a descoperi dacă pielea
de pe brațe este oacheșă sau deschisă la culoare, dacă părul meu e lung sau scurt,
dacă sunt gras sau slab, băiat sau fată, dacă am
cicatrici sau nu. Corpul este cel mai ușor lucru cu care te adaptezi, dacă ești obișnuit să te trezești în fiecare dimineață în unul nou. Ceea ce poate
fi greu de înțeles este viața, contextul în care se
află corpul.
În fiecare zi sunt
altcineva. Sunt eu însumi – știu că sunt eu însumi – dar sunt și altcineva.
Întotdeauna a
fost așa.”
·
„Mi-e
greu să mă uit la ea. Știu din experiență că în
fiecare fată care stă pe margine se află un adevăr central. Și-l
ascunde, dar în același timp vrea ca eu să-l văd. Adică, vrea
ca Justin să-l vadă. Și e acolo, doar că inaccesibil. Un sunet care așteaptă să fie cuvânt.”
·
„Dau
din cap. Dacă există un lucru pe care l-am învățat, acesta e următorul: toți vrem ca
totul să fie bine. Nici măcar nu
ne dorim să fie fantastic sau splendid sau nemaipomenit. Ne mulțumim să acceptăm
să fie bine, fiindcă în
majoritatea timpului bine este de ajuns.”
·
„Sunt un vântură-lume, şi cât se poate de
singuratic, dar lucrul ăsta e şi extraordinar de eliberator. Nu mă voi defini
niciodată drept altcineva. Nu voi simţi niciodată presiunea celor de-o vârstă
cu mine sau povara aşteptărilor părinteşti. Pot să-i socotesc pe toţi ca fiind
piese ale unui întreg şi să mă concentrez asupra întregului, nu a pieselor. Am
învăţat să observ mult mai bine decât majoritatea oamenilor. Nu sunt orbit de trecut, nici motivat de
viitor. Mă concentrez asupra prezentului deoarece aici îmi este destinat să
trăiesc.”
·
„O
văd doar o dată dimineaţa, în trecere pe culoar între prima şi a doua oră. Mă
pomenesc că-i zâmbesc când se apropie, iar ea îmi răspunde zâmbind. Cât se
poate de simplu. Simplu şi complicat, cum sunt cele mai multe lucruri profunde
şi adevărate. Mă pomenesc căutând-o cu privirea după ora a doua, iar apoi din
nou după a treia şi a patra. Nici nu mă pot controla. Vreau să o văd. Simplu.
Complicat.”
·
„Am
mai văzut asta de prea multe ori. Devotamentul neîntemeiat. Acceptarea fricii
de a fi cu persoana nepotrivită pentru că nu reușești să faci față fricii de a fi
singur. Speranță
cu tentă de îndoială, îndoială cu tentă de speranță.”
·
„La
început nu-mi dau seama câte atârnă de răspunsul ei. Dacă va spune Să mergem
la mall, mă voi deconecta. Dacă va
spune Du-mă la tine acasă, mă voi deconecta. Dacă va spune De fapt,
nu vreau să pierd ora a şasea, mă voi deconecta. Şi ar trebui să mă
deconectez. N-ar trebui să fac asta.
Dar ea spune:
-Vreau să mergem la oceam. Vreau să mă
duci la ocean.
Şi simt cum mă conectez.”
·
„Vreau
să-i dăruiesc o zi frumoasă. Doar o zi frumoasă. Am hoinărit atâta vreme fără niciun scop, iar acum că mi-a fost dăruit acest scop efemer...am senzaţia că, întradevăr, mi-a fost dăruit. Am de
oferit o singură zi – aşa că de ce nu poate fi una frumoasă? De ce nu poate fi
una împărtăşită? De ce să nu iau muzica momentului şi să văd cât poate să ţină?
Regulile se pot şterge. Pot să iau asta. Pot să
dăruiesc asta.”
·
„M-am
săturat să nu simt. M-am săturat să nu mă implic emoţional. Vreau să fiu aici,
cu ea. Vreau să fiu cel ce îi susţine speranţele, măcar pe perioada care mi-a
fost acordată.”
·
„Mă
sărută. N-am mai sărutat pe cineva de ani întregi. De ani întregi nu mi-am mai
îngăduit să sărut pe cineva. Buzele ei sunt catifelate ca petalele de floare,
dar pline de ardoare. Nu mă grăbesc, las fiecare clipă să se reverse în
următoarea. Îi simt pielea, răsuflarea. Gust esența apropierii noastre, savurez intensitatea momentului. Ochiii ei sunt
închiși, iar ai mei sunt deschiși. Nu vreau să-mi rămână în minte doar ca o senzație. Vreau să-mi rămână în minte ca un întreg.”
·
„Ne
plimbăm mână în mână pe plajă, în timp ce soarele coboară pe cer. Nu mă gândesc
la trecut. Nu mă gândesc la viitor. Sunt extrem de recunoscător pentru soare,
pentru apă, pentru felul în care picioarele mi se afundă în nisip, pentru faptul că mâna mea o ţine pe a ei.”
·
„Simt
că universul îmi spune ceva. Şi nici nu contează dacă e adevărat sau nu. Ce
contează este că o simt şi o cred.
Imensitatea se înalţă în mine.
Universul dă din cap în ritm cu
muzica.”
·
„Oamenii
iau continuitatea iubirii ca pe ceva indiscutabil, tot aşa cum iau continuitatea
corpului lor ca pe ceva indiscutabil. Nu-şi dau seama că lucrul cel mai bun la
iubire este prezenţa ei regulată. Odată ce poţi statornici asta, ai o temelie
în plus la viaţa ta.”
·
„Vine
o vreme când corpul preia controlul asupra vieții. Vine o vreme când dorințele corpului, nevoile corpului dau
ordine vieții. Tu habar n-ai că îi dai corpului cheia. Dar i-o înmânezi. Si atunci
el deține controlul. Te joci cu focul și focul preia controlul.”
·
„Îmi
amintesc ziua de ieri și
cum cărarea ce m-a dus
prin întuneric părea într-un fel legată de ea. E ca și cum atunci când
iubești pe cineva, acel
cineva devine rațiunea
ta de a fi. Și
poate că e invers, poate fiindcă am nevoie de o rațiune de a fi m-am
îndrăgostit de ea. Dar nu cred că e asta. Cred că aș fi mers înainte, orb la toate, dacă nu s-ar fi
întâmplat să o întâlnesc.
Acum îmi las viața să deturneze
celelalte vieți
pentru o zi.”
