In My Mailbox

Decembrie-Ianuarie
De pe blogul Mythical Books am castigat:
"Cu ochii mintii" de Hakan Nesser

"Toamna" de Mons Kallentoft

"Zile intunecate" de Yrsa Sigurdardottir

De pe blogul Walking on letters am castigat:
"Viitorul nostru" de Jay Asher si Carolyn Mackler

"Carrie" de Stephen King

De Craciun, de la Raluca am primit:
"Declaratia" de Gemma Malley

"O zi" de David Nicholls

"Destine la limita" de Katie McGarry

Words (3)

"Academia vampirilor" de Richelle Mead Multumesc Editurii Leda pentru sansa de a citi aceasta carte.
“Lissa si cu mine eram prietene inca de la gradinita,cand educatoarea noastra ne-a pus sa ne facem lectiile impreuna.Sa obligi copii de cinci ani,cat aveam noi atunci,sa scrie corect Vasilisa Dragomir si Rosemarie Hathaway era mai mult decat cruzime,iar noi-sau mai degraba eu-reactionasem in consecinta.Aruncasem cu cartea in invatatoarea noastra si o facusem o nemernica fascista.Nu stiam ce inseamna acele cuvinte,dar stiusem cum sa lovesc o tinta in miscare.”

„— Hei, Mason, am zis, șterge-ți balele de pe față. Dacă ai de gând să te gândești la mine dezbracată, fă-o în timpul tău liber.
Câteva chicoteli și hlizeli întrerupseră tăcerea uimită, iar Mason Ashford îsi reveni din uluirea lui, zâmbindu-mi strâmb.”

„Aici, printre fetele moroi slabe și cu pieptul mic, anumite trăsături — adică sânii mei mai mari și șoldurile mai bine conturate — săreau în ochi. Știam că sunt frumoasă, dar, pentru baietii moroi, corpul meu era mai mult decât frumos: era sexy într-un fel aproape indecent. Dhampirii reprezentau o cucerire exotică, o noutate pe care toți băieții moroi voiau să o ,,guste".”

„— Nu pot să plec pe ascuns. Sunt cu temnicerul meu rus.
El dădu drumul brațului meu, cu o privire dezamăgită și-și trecu o mână prin părul lui blond-arămiu. Mda. Era mare păcat că nu puteam să stau cu el. Va trebui ca pe viitor să rezolv problema asta.
— Și nu poți să scapi de pedeapsă prin bună purtare? zâmbi el.
În timp ce-mi găseam locul, i-am aruncat ceea ce speram să fie un zâmbet seducător.
— Sigur, am strigat peste umăr, dacă voi fi cuminte vreodată”

„Era aproape ca și cum fusese luat prin surprindere, ca și cum nu m-ar fi observat înainte. Dacă ar fi fost orice alt tip, aș fi spus că mă măsura din priviri. În acel moment însa, categoric, mă studia. Îmi studia fața, corpul. Și mi-am dat seama brusc că eram doar în blugi și în sutien — un sutien negru, de altminteri. Știam foarte bine că nu erau multe fete în această școală care arătau la fel de bine ca mine în sutien. Chiar și un tip ca Dimitri, unul care părea atât de concentrat pe îndatoriri și antrenament și toate celelalte, trebuia să aprecieze asta.
Și, în final, am observat că o îmbujorare fierbinte mă cuprindea și că expresia din ochii lui avea asupra mea un efect mai puternic decât avuseseră săruturile lui Jesse. Dimitri era tăcut și distant uneori, dar avea de asemenea o dăruire și o concentrare pe care nu le mai văzusem la nimeni altcineva. M-am întrebat cum s-ar transpune acel gen de putere și vigoare în... ei bine, sex. M-am întrebat cum ar fi dacă m-ar atinge și — la naiba!
La ce mă gândeam? Eram sărită din minți? Stânjenită, mi-am ascuns emoțiile prin atitudine.
— Vezi ceva ce-ți place? am întrebat.
-Imbraca-te.”

“-Crezi ca sunt draguta?
Ma privi cu o seriozitate totala,asa cum facea intotdeauna.
-Cred ca esti frumoasa.
-Frumoasa?
-Esti atat de frumoasa,ca ma doare uneori”

„— In parte, spuse. Dar şi... ei bine, tu şi cu mine vom fi amândoi gardienii Lissei într-o zi. Trebuie s-o protejez cu orice preţ. Dacă va veni o bandă de strigoi, trebuie să-mi pun trupul între ei şi ea.
— Ştiu asta. Bineînţeles că asta o să şi faci.
Scânteile negre îmi dansau iar în faţa ochilor. Mă stingeam.
— Nu. Dacă îmi îngădui să te iubesc, n-o să mă arunc în faţa ei. O să mă arunc în faţa ta.”

"Destine la limita" de Katie McGarry

— N-O SĂ SPUN NIMĂNUI, Echo, îţi promit.
Noah mi-a dat părul peste umăr şi mi-a așezat o şuviţă răzleaţă pe după ureche. De multă vreme nu mă mai ATINSESE cineva aşa, ca el. De ce trebuia să fie Noah Hutchins?
Privirea OCHILOR LUI DE UN BRUN ÎNCHIS s-a lăsat spre braţele mele acoperite.
— Nu tu ţi-ai făcut asta, nu-i aşa? Ţi-a făcut-o altcineva?
Nimeni nu-mi mai pusese vreodată întrebarea asta.
Toţi se holbau.
Toţi şuşoteau.
Toţi râdeau.
Dar nimeni n-a întrebat vreodată.
„O poveste de dragoste pe muchie de cuţit, care te absoarbe şi nu-ţi mai dă drumul. Am fost captivată!”
— Gena Showalter, autoarea seriei Intertwined, bestseller New York Times
„O carte fascinantă şi emoţionantă!”
Simone Elkeles, autoare de romane bestseller New York Times
ATÂT DE DIFERIȚI UNUL FAȚĂ DE CELĂLALT… ŞI TOTUŞI, ATÂT DE POTRIVIŢI.
Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat în seara în care Echo Emerson s-a transformat, dintr-o fată populară, cu un iubit sportiv, râvnit de multe dintre colegele ei, în bârfita paria cu cicatrice „monstruoase” pe braţe. Nici măcar Echo nu-şi poate aminti întregul adevăr despre seara aceea oribilă. Tot ceea ce ştie este că vrea ca totul să revină la normal.
Dar când Noah Hutchins, singuraticul teribil de sexy, îmbrăcat cu geaca lui neagră din piele, obişnuit să se folosească de fete, pătrunde exploziv în viaţa ei, cu o atitudine de dur, însă şi cu o surprinzătoare capacitate de înţelegere, lumea lui Echo se schimbă într-un fel pe care ea nu şi l-ar fi putut închipui vreodată. Normal ar fi ca ei doi să nu aibă nimic în comun. Iar cu secretele apăsătoare ale fiecăruia, să fie împreună pare, în mare măsură, imposibil.
Numai că, la răscrucea destinelor lor, normalitatea capătă alte valenţe, şi nebuneasca atracţie dintre ei refuză să dispară. Iar Echo se vede nevoită să se întrebe până unde ar putea forţa limitele, şi cât ar fi dispusă să rişte pentru singurul băiat capabil s-o înveţe cum să iubească din nou.

M-am hotarat sa citesc aceasta carte dupa ce am citit "Mare Tranquillitatis" si pot spune ca au un subiect destul de asemanator, totusi problema este abordata diferit..
"Destine la limita" cuprinde romantism, mister si drama psihologica cat incape. Echo e nevoita sa traiasca fara mama ei, cu un tata ca nu prea stie sa isi arate dragostea. Bona ei a tradat-o, ajungandu-i mama vitrega. Un nou copil este pe drum, iar ea se simte data la o parte. Echo incearca sa evite conflictele cu tatal sau, deoarece acesta e tot ce i-a mai ramas, isi pastreaza suferintele pentru sine si merge inainte ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Dar s-a intamplat. Fratele ei a murit si mama ei a incercat sa o omoare. Creierul ei suprima amintirile acelui nopti ingrozitoare si refuza sa creada ca mama ei, scumpa ei mama i-a putut face asa ceva.
La inceput m-a enervat putin Echo pentru inghitea totul fara sa spuna nimic, dar mai tarziua am inteles, am inteles ca nu poti sa renunti la toti cei dragi, la singura familie care ti-a mai ramas pentru a-ti indeplini capriciile. Echo a fost populara, toata lumea o adora, iar acum e tot populara, dar toata lumea o barfeste si o crede o ciudata.

Noah a avut familia perfecta, a avut fratii perfecti, a avut parintii parfecti, totul era perfect, dar nu pentru mult timp. Un incediu i-a furat parintii fara mila si, desi a reusit sa-si salveze fratii, acestia au fost si ei dusi departe de catre destina la o noua familie. Familiile la care a fost Noah l-au tratat deplorabil, astfel incoltindu-i in suflet neincrederea si teama ca fratii sa-i sa nu sufere la randul lor. Singur scop al lui este sa-si reuneasca familia, orice s-ar intampla, dar acest lucru aduce si consecinte..

Relatia dintre Echo si Noah este genul de relatie salvatoare. Numai cel ce are o trauma interioara la fel de mare ca a ta te poate intelege si vindeca. Si asa a fost. Au gasit sprijin reciproc, desi la inceput erau plini de neincredere si eu trecut peste unele obstacole. Uneori prea ocupati cu propriile drame ajungeau sa uite si de drama celuilalt, lucru care a racit putin relatia lor.
Personajele si dramele lor sunt conturate cu exactitate. Nu numai dramele lui Echo si Noah sunt prezente, mai sunt si Isaiah si Beth, astfel romanul se concentreaza si asupra mediului din care provin personajele si efectul acestui lucru asupra lor.
Desi aceasta este o situatia in care te poti regasi foarte greu, caracterul personajelor poate fi foarte asemanator cu al cititorului, fiind usor flexibil, mereu schimbandu-se cate ceve si lunadu-ne prin surprindere.
Ador alternanta dintre povestirea lui Echo si cea a lui Noah, astfel dramele ajung sa fie mai evidentiate.
E o lectura destul de usoara, care merita citita, deoarece sunt multe lucruri de invatat, mai ales de la Echo si Noah care dau dovata de o maturitate ce rar o gasesti chiar si la unii adulti. Se mai poarta uneori copilaresc, dar asta se datoreaza dragostei si simtului de auto-conservare.
Eu o recomand din toata inima. Puteti sa o comandati de aici.
P.S. Editura Epica chiar m-a surprins placut, ador fiecare carte aparuta la ei si sper sa mai apara si altele mai bune!

Words (2)

"Indragostita de un inger" de Federica Bosco

"...inauntrul tau stii foarte bine ca cele mai frumoase clipe apartin deja trecutului."

"Iar timpul care va veni va trebui sa-l petreci incercand sa-i faci pe ceilalti sa creada ca te simti nemaipomenit, ca nu e nevoie sa se ingrijoreze pentru tin sau sa se simta obligati sa-ti dea o mana de ajutor."

"Cand dansam eram iubire.
Si cand ma gandeam la Patrick puteam zbura."

„Mă simțeam cu adevărat ca o lebădă neagră, neliniștită, fragilă și diferită de ceilalți, pe care nimeni nu părea să vrea s-o cunoască în profunzime”

„Vreau să spun că, atunci când îți găsești sufletul pereche, simți înăuntrul tău o stare de pace și împlinire atât de intensă, încât ai impresia că ai ajuns în sfârșit acasă. Ți se pare că o cunoști dintotdeauna pe acea ființă, dintr-o altă viață poate, și îți dai seama că înainte de ea nu era nimic, ci doar așteptarea de a o găsi. Și, după ce v-ați întâlnit, ai putea să n-o vezi chiar și un an de zile, și tot nu s-ar schimba nimic între voi doi, pentru că știi că poți avea încredere în ea, și chiar și fără inel și fără căsătorie știi că aceea este perechea ta și numai a ta. Pentru totdeauna. ”

Words

"Mare Tranquillitatis" de Katja Millay, aparuta la editura Epica :)

„Trăiesc într-o lume lipsită de magie sau de miracole. Un loc unde nu există clarvăzători sau metamorfi, nici îngeri, nici băieţi cu puteri supraomeneşti care să te salveze. Un loc unde oamenii mor, şi muzica se dezintegrează, şi viaţa e naşpa. Greutatea realităţii mă apasă atât de tare de pământ, încât uneori mă mir cum de-mi pot ridica picioarele ca să merg.”

„Era mai bine decât normal. Niciodată n-am dat o para chioară pe normal. Eu voiam extraordinarul.”

"Moartea chiar nu e atat de rea, dupa ce-ai trecut prin ea o data.
Iar eu am trecut.
Nu-mi mai e frica de moarte acum.
Mi-e frica de tot restul. "

„Aşa a fost ea mereu, ca muzica şi versurile din două cântece diferite.”

„Nu ştiu precis cât timp stăm aşa în camioneta lui Josh, ţinându-ne de mână, înconjuraţi de întuneric şi de regrete nerostite. Dar e suficient cât să-mi dau seama că nu există poveşti sau secrete pe lume de care să merite să mă ţin, mai mult decât de mâna lui.”

„Până la urmă, corpul mi s-a vindecat atât cât s-a putut. Mintea a început şi ea să-şi revină la locul ei. Doar că, din câte am impresia, piesele s-au aranjat un pic anapoda. Parcă pe cât de mult mi se vindeca trupul, pe atât de fracturată îmi devenea mintea, iar pentru rupturile din ea nu există pe lume sârme şi şuruburi ca să le dreagă.”

„Mă las să lunec de pe scaun şi mă ghemuiesc cât pot de mult, ca să-mi pot întoarce capul şi să văd despre ce vorbeşte. Şi văd. E ceva inconfundabil. Acolo, pe partea de dedesubt a scaunului, e cioplit un soare.
Acum ştiu ce-mi dăruieşte el, şi nu e vorba despre un scaun. E o invitaţie, un bun-venit, înştiinţarea că sunt primită aici. Nu mi-a dăruit un loc pe care să stau. Mi-a dăruit un loc de care să aparţin.”

„- Tu crezi în Dumnezeu?
- Da, răspunde el, pe un ton categoric. Probabil că expresia feţei mă trădează, pentru că imediat mă întreabă: Ce e?
- Nimic, doar că sunt mirată. Credeam că nu…
- Din cauză că sunt blestemat şi toată lumea din jurul meu moare? mă întreabă, fără emoţie în glas.
Nu vreau să-i răspund afirmativ, dar cam aşa gândeam.
- Cred în Dumnezeu, Rază de Soare. Totdeauna am crezut că există Dumnezeu, îmi zice.
Iar ce adaugă în continuare nu ţine de autocompătimire, nici angoasă, nici de melodramă. E adevărul.
- Ştiu doar că El mă urăşte.”

„- Cum îi spui tu? mă întreabă, deşi nu cred că asta ar fi adevărata ei întrebare.
- Rază de Soare, îi răspund, iar ea zâmbeşte ca şi cum i s-ar părea un nume perfect, şi s-ar putea să fie singura persoană în afară de mine care să creadă asta.
- Şi ce e ea pentru tine? şopteşte din nou.
Asta-i adevărata întrebare, şi ştiu răspunsul, chiar dacă nu şi cum să-l formulez.
Dar vocea înfundată a lui Drew se înalţă dinspre podea înainte să pot răspunde eu.
- Familia, zice el.
Şi are dreptate. ”

"Mare Tranquillitatis" de Katja Millay

Fostul copil-minune al pianului, Nastya Kashnikov, își dorește două lucruri: să treacă prin anii de liceu fără să i se afle trecutul și să-l facă pe băiatul care i-a răpit totul – identitatea, spiritul, dorința de a trăi – să plătească pentru asta.
Povestea lui Josh Bennett nu e un secret: toți cei pe care i-a iubit au fost luați din viața lui, iar acum, ajuns la vârsta de șaptesprezece ani, nu i-a mai rămas nimeni.
Acum, tot ce vrea este să fie lăsat în pace, iar cei din jur îi îngăduie acest lucru, fiindcă atunci când numele îți devine sinonim cu moartea, toți tind să păstreze distanța. Toți, în afară de Nastya, misterioasa nouă colegă de școală, care tot îi apare în cale și nu pleacă până când nu i se infiltrează în toate aspectele vieții. Dar, cu cât o cunoaște mai bine, cu atât mai enigmatică i se pare.
Mare Tranquillitatis este o lectură complexă, bogată, intensă, cu o narațiune genial construită despre un tânăr singuratic și o tânără fragilă emoțional și despre miracolul celei de-a doua șanse.

Nu e pre usor sa vorbesti despre "Mare Tranquillitatis" pentru ca este o poveste care te lasa pur si simplu cu respiratia taiata. E genul de poveste care ti se strecoara incet in suflet si vei ajunge sa traiesti si tu trairile personajelor. Mare Tranquillitatis e o poveste unica, plina de mister, dar cu toate acestea va veti regasi in unele situatii si va veti contopi cu personajele. E o poveste despre suferinta, despre copii/adolescenti ce aveau tot viitorul in fata, dar intr-o clipa totul se prabuseste si pierd tot, orice farama de speranta le paraseste corpul si raman singuri si pustiiti, fara niciun vis ce sa-i mai tina legati de realitate.

Nastya este o tanarata talentata, cu un viitor stralucitor ce o asteapta. Pianul este viata ei, timpul ei este dedicat pianului, prietenii ei sunt alesti pentru pian, totul se invarte in jurul pianului. Dar puff, intr-o secunda pierde tot ce a contat, si ajunge sa se inchida in propria carapace, protejandu-se de alte posibile rani, desi nu i-a mai ramas nimic ce poate fi ranit. Ea este frumoasa si ravnita de multi baieti, insa ranile interioare o tin la distanta de astfel de complicatii. Pentru a-si masca durerea ea se imbraca ca o pipita si isi pune o tona de machiaj, dar Josh o vede dincolo de machias si haine. O vede asa cum e.

Josh a suferit din cauza pierderii parintilor de la o varsta frageda, devenind "blestemat". Reputatia sa este cea a unui dur de care trebuie sa te feresti pentru ca tot ce atinge moare. Baliverne! Josh este tacut si prefera contactul cat mai restrans cu oamenii pentru ca ajunge el insusi sa creada ce e blestemat si nu vrea sa raneasca pe nimeni. Pasiunea sa este sculptura, iar atelierul sau este refugiul, acolo poate fi el insusi fara sa-si faca griji ca cineva va muri. O data ce ajungi sa-l cunosti iti vei da seama ca e baiatul "perfect": e musculos, e romantic, e grijuliu si atent si e in stare sa-i curme suferinta Nastyei.

Relatia dintre Nastya si Josh incepe putin ciudat, deoarece sunt cufundati mai mereu in tacere si se comporta ca si cum nu ar fi existat celalalt, insa ajung sa se apropie destul de mult, gasind intelegere in suferinta celuilalt. Atelierul se transforma si in refugiul Nastyei. Relatia se va detensiona pe parcurs si cand totul pare a fi bine si normal: trecutul bate din nou la usa, dar de aceasta data Nastya nu mai este singura, acum stie ca are cine sa o ajute. Relatia dintre ei incepe cu o usoara prietenie, contactul fizic fiind limitat, insa atractia se mareste din ce in ce mai mult si ajung sa isi marturiseasca sentimentele.

Mi-a placut mult faptul ca povestesc atat Nastya cat si Josh, astfel am putut sa inteleg trairile fiecaruia si am reusit sa ma apropii mai tare de ei.
Recomand aceasta carte TUTUROR, e o carte ce merita citita si care te va urma mult timp dupa ce ai citit-o. Cititorii vor avea parte si de iubire, prietenie, mister, drama psihologica si muuulte emotii :)
Daca vrei sa cumparati cartea (de fapt: trebuie sa cumparati cartea) o veti gasi chiar aici.
Multumesc editurii Epica pentru aceasta sansa si de asementea: Multumesc Katja si mai astept si alte romane! :)

"Indragostita de un inger" de Federica Bosco

Mia are şaisprezece ani, este rebelă, ironică, hotărâtă, pregătită să înfrunte cu tenacitate provocările vârstei: şcoala, colegii, părinţii despărţiţi… Are un vis măreţ la care nu poate renunţa: să intre la Royal Ballet School din Londra, cea mai prestigioasă şcoală de balet din lume, unde selecţiile sunt extrem de severe, iar taxa de şcolarizare mult prea mare pentru mama ei, care o creşte singură. Îi mai complică viaţa şi dragostea intensă şi secretă pentru Patrick, un băiat atât de încântător şi unic, încât pare un înger, dar care o tratează ca pe o soră mai mică. Pasiunea pentru dans şi cea pentru Patrick sunt atât de puternice şi strâns legate, încât Mia n-ar fi niciodată în stare să renunţe la vreuna dintre ele. Până când destinul, inevitabil şi impertinent, o va pune în faţa unei alegeri dureroase şi dificile.

PAREREA MEA: Romanele care au ca tema principala iubirea adolescentina au tendinta de a "scoate din rabdari" cititorul prin exagerari si drame interioare de o intensitate nemaivazuta. "Indragostita de un inger" a fost o carte pe care am citit-o "accidental" nu stiam nimic despre ea atunci cand am inceput-o, nici macar ce scria la descriere. Am vrut sa fie ceva surprinzator si asa a si fost, mi-a intrecut cu mult asteptarile.
Cel mai mult m-a surprins combinatia intre realism si exagerare. Mia m-a cucerit de la primul rand "Te trezesti intr-o buna dimineata si esti deja adolescenta.". Nu a inceput cu tot felul de aberatii despre iubire sau cu venirea unui nou tip super dragut in scoala de care se indragostesc toate fetele, insa el are ochi doar pentru eroina. Nu! Nu a fost asa. Federica a inceput direct, fara nicio aluzie plictisitoare si mult prea uzuala si am iubit-o pentru asta.

Mia este genul de fata timida, dar cu atitudine, gasind o mica scapare prin intermediul ironiei. Nu e populara, dar nici nu ravneste sa fie in Top, e multumita asa cum e si nu apre nevoie de mai mult pentru ca deja are tot ce-i trebuie: are o prietena/sora si doua iubiri, una cunoscuta de toti: dansul si una secreta, de care ii este frica, insa fara de care nu ar putea trai: cea pentru Ptrick. Mia traieste doua vieti, cea de fata timida care sa staduieste la scoala, insa da tot ce are mai bun pentru dans si cea din mintea ei, cea in care Patrick este aerul ei. Mi-a fost incredibil de usor sa ma atasez de Mia pentru ca m-am regasit in fiecare cuvintel al ei si in ajoritatea situatii as fi procedat si eu la fel. Recunosc, uneori nu am fost de acord cu deciziile ei si m-a durut fiecare lucru rau ce i se intampla si ma bucuram pentru bucuriile ei ca si cum ar fi fost ale mele.

Patrick este genul de baiat ideal de care sunt indragostite multe fete, dar el nu le ignora, nici nu le da aluzii, se comporta fara cusur. Este frumos si destep, este in Marina Regala! Ce ai putea sa vrei mai mult de la un baiat? M-am atasat de el foarte repede, desi la inceput a aparut foarte putin, dar l-am iubit de pe atunci, deoarece Federica a reusit sa imi transmita si mie fiecare sentiment si fiecare vibratie simtita de Mia. Patrick e genul de baiat ce iubeste adevarul, lucru care a complicat putin situatia, dar care a si fost de mare ajutor. Uneori imi doream sa-l pot scoate cumva din paginile cartii si sa-l am mereu alaturi de mine. E prima data cand am simtit un astfel de lucru citind o carte si nu cred ca voi mai simti asta pentru un alt personaj. Patrick nu era numai visul Miei, era si visul meu.

Relatia dintre Mia si Patrick a fost complicata aproape din toate punctele de vedere. La inceputul cartii imi placea de Nina (sora lui Patrick si prietena cea mai buna a Miei), dar am ajuns sa o urasc pentru ca nu a putut fi fericita pentru ei. Nu s-a dovedit a fi nici o sora buna, nici o prietena buna, dar asa se intampla si in realitate, asa ca Federica a primit puncte in plus pentru asta :)) Relatia dintre P si M a fost inocenta si nu a izbucnit din senin, s-a dezvoltat treptat si timid si s-a transformat in ceva frumos si plin de viata, pana cand se intampla tragedia...

In ultimele pagini ale carti am simtit ca mor, fata imi era uda de lacrimi, dar nu ma puteam opri din citit, speram ca totul va fi fi bine, dar cand am intor ultima pagina am murit!
Atunci am criticat-o pe Federica, dar mi-am dat seama ca daca ar fi schimbat finalul as fi fost dezamagita. A facut alegerea corecta. Dureroasa dar corecta. Nu stiam ca "Indragostita de un inger" face parte dintr-o trilogie, dar m-am informat dupa si m-m sintit usurata, parca mi s-a luat o piatra de pe inima.

Recomand aceasta carte din toata inima si va spun sincer ca nu veti regreta nicio secunda. O veti iubi, o veti uri si o veti iubi iar. Federica mi-a oferita sansa sa citesc o carte minunata si o iubesc pentru asta! Multumesc, Federica!
Pentru cei care doresc aceasta carte, puteti sa o comandati de aici.

Salveaza-ma! Te voi salva!

P.S. Aceasta recenzie este realizata pentru concursul de pe blogul Scrierile unei liceene.

"Viitorul nostru" de Jay Asher & Carolyn Mackler

Cum e când îţi citeşti viitorul nu în palmă, nu în cafea, ci pe un Facebook care nu a fost încă inventat
Un roman pentru tinerii de azi, despre viaţa lor de mâine
Este anul 1996, şi nici jumătate din elevii de liceu din America nu au folosit vreodată internetul. Viaţa în cyberspace este la începuturi, iar reţelele de socializare nu există nici măcar în proiect.
Şi totuşi...
Emma tocmai a primit primul ei computer şi un misterios CD-ROM de la America Online.
Josh este vecinul ei şi prietenul ei cel mai bun, chiar dacă din noiembrie trecut lucrurile au fost puţin cam dificile între ei. Cei doi se conectează şi se loghează...şi ajung automat pe Facebook…dar Facebook-ul nu a fost inventat încă!!!
Josh şi Emma îşi privesc fascinaţi profilurile din viitor, peste cincisprezece ani. Soţii, prietenii, carierele, casele, destinele lor ─ totul este aici. Dar nu e ceea ce aşteptau ei; şi de fiecare dată când îşi deschid pagina, viitorul lor se modifică. Şi în timp ce se luptă cu suişurile şi coborâşurile vieţii lor viitoare, sunt obligaţi să se confrunte cu lucrurile bune ─ sau rele ─ pe care le fac în prezent.

PAREREA MEA:
Ma gandesc mereu la viitor si incerc mereu sa imi planific lucrurile ca totul sa iasa bine si nu cred ca sunt singura care face acest lucru. Mereu m-am intrebat cum ar fi sa imi cunosc viitorul sa stiu ce voi face peste 10-15 ani, dar acum nu mai cred ca vreau sa aflu. Viitorul e un lucru impreizibil ce poate fi schimbat din cauza celor mai mici miscari ale noastra, un detaliu ce ti se pare neimportan astazi poate fi factorul decisiv asupra viitorului tau.
Emma si Josh se afla la varsta adolescentei, iar atunci cand viitorul le apare pur si simplu in cale devin din ce in ce mai curiosi. Stiind viitorul acestia vor sa-l schimbe, vor sa faca lucruri mai bune in viata asa ca isi modifica viitorul dupa placul inimii, insa nu totul iese asa cum isi doresc, iar cei doi ajung sa invete ca, uneori, trebuie sa traiesti momentul, sa faci ceea ce-ti place si sa lasi totul sa curga de la sine.
Viitorul poate fi cea mai mare povara uneori. Cati dintre noi renuntam la anumite lucruri de dragul viitorului? Ceea ce m-a invatat aceasta carte esteca mai presus de un viitor nesigur si schimbator este prezentul, iar daca nu-l traiesti dupa placul inimii, atunci nici viitorul nu va fi prea promitator.

Jay Asher contureaza o frumoasa relatie intre Emma si Josh. Totul incepe cu o prietenie frumoasa si linistita, dar sentimentele mai puternice nu intarzie sa apara, iar cand Josh isi marturiseste dragostea totul se distruge, fiecare caramida a relatiei lor se fisureaza, iar ei ajung sa devina doi straini. Da, stiu, seamana cu un cliseu, dar exact acesta este farmecul relatiei lor, acest cliseu face ca totul sa para atat de real si de usor de inteles incat pe tot parcursul cartii am crezut fiecare cuvant, fiecare silaba, ficare litera. Relatia dintre Emma si Josh are totusi ceva special, ceva ce ii distinge de celelalte cupluri, nu as putea sa spun ce, insa acest lucru m-a facut sa ii ador in fiecare secunda.
Mi-a placut foarte mult si stilul autorilor de a scrie, lucru care nu se intampla foarte des. Alternanta dintre viziunea lui Josh si cea a Emmei m-au tinut mereu "in priza", dorindu-mi sa aflu parerile diferite ce le au.
Recomand aceasta carte tuturor adolescentilor, atat celor care traiesc pentru viitor, cat si celor care traiesc pentru prezent, pentru ca aceasta carte are multe de oferit. Mie mi-a deschis mintea, oferindu-mi un alt punct de vedere asupra vietii. "Viitorul nostru" e o carte ce merita citita, nu va va lua mult timp, este o lectura usoara si va asigur ca nu veti regreta, as putea sa spun ca e o carte atat pentru prezent cat si pentru viitor.
Daca sunteti interesati, o puteti comanda de aici .