Citate "Zi după zi" de David Levithan

În primul rând vreau să-i mulţumesc Alexiei de pe blogul Walking on letters, căci dacă nu ar fi fost recenzia şi citatele postate de ea nu aş fi citit prea curând această carte. Mulţumesc! <3

·         „Mă trezesc.

Imediat trebuie să-mi dau seama cine sunt. Nu e vorba doar de corp – de a deschide ochiii și a descoperi dacă pielea de pe brațe este oacheșă sau deschisă la culoare, dacă părul meu e lung sau scurt, dacă sunt gras sau slab, băiat sau fată, dacă am cicatrici sau nu. Corpul este cel mai ușor lucru cu care te adaptezi, dacă ești obișnuit să te trezești în fiecare dimineață în unul nou. Ceea ce poate fi greu de înțeles este viața, contextul în care se află corpul.

În fiecare zi sunt altcineva. Sunt eu însumi – știu că sunt eu însumi – dar sunt și altcineva.

Întotdeauna a fost așa.”

·         „Mi-e greu să mă uit la ea. Știu din experiență că în fiecare fată care stă pe margine se află un adevăr central. Și-l ascunde, dar în același timp vrea ca eu să-l văd. Adică, vrea ca Justin să-l vadă. Și e acolo, doar că inaccesibil. Un sunet care așteaptă să fie cuvânt.”

·         „Dau din cap. Dacă există un lucru pe care l-am învățat, acesta e următorul: toți vrem ca totul să fie bine. Nici măcar nu ne dorim să fie fantastic sau splendid sau nemaipomenit. Ne mulțumim să acceptăm să fie bine, fiindcă în majoritatea timpului bine este de ajuns.”

·         „Sunt  un vântură-lume, şi cât se poate de singuratic, dar lucrul ăsta e şi extraordinar de eliberator. Nu mă voi defini niciodată drept altcineva. Nu voi simţi niciodată presiunea celor de-o vârstă cu mine sau povara aşteptărilor părinteşti. Pot să-i socotesc pe toţi ca fiind piese ale unui întreg şi să mă concentrez asupra întregului, nu a pieselor. Am învăţat să observ mult mai bine decât majoritatea oamenilor.  Nu sunt orbit de trecut, nici motivat de viitor. Mă concentrez asupra prezentului deoarece aici îmi este destinat să trăiesc.”

·         „O văd doar o dată dimineaţa, în trecere pe culoar între prima şi a doua oră. Mă pomenesc că-i zâmbesc când se apropie, iar ea îmi răspunde zâmbind. Cât se poate de simplu. Simplu şi complicat, cum sunt cele mai multe lucruri profunde şi adevărate. Mă pomenesc căutând-o cu privirea după ora a doua, iar apoi din nou după a treia şi a patra. Nici nu mă pot controla. Vreau să o văd. Simplu. Complicat.”

·         „Am mai văzut asta de prea multe ori. Devotamentul neîntemeiat. Acceptarea fricii de a fi cu persoana nepotrivită pentru că nu reușești să faci față fricii de a fi singur. Speranță cu tentă de îndoială, îndoială cu tentă de speranță.”

·         „La început nu-mi dau seama câte atârnă de răspunsul ei. Dacă va spune Să mergem la mall, mă voi  deconecta. Dacă va spune Du-mă la tine acasă, mă voi deconecta. Dacă va spune De fapt, nu vreau să pierd ora a şasea, mă voi deconecta. Şi ar trebui să mă deconectez. N-ar trebui să fac asta.

Dar ea spune:

-Vreau să mergem la oceam. Vreau să mă duci la ocean.

Şi simt cum mă conectez.”

·         „Vreau să-i dăruiesc o zi frumoasă. Doar o zi frumoasă. Am hoinărit atâta vreme fără niciun scop, iar acum că mi-a fost dăruit acest scop efemer...am senzaţia  că, întradevăr, mi-a fost dăruit. Am de oferit o singură zi – aşa că de ce nu poate fi una frumoasă? De ce nu poate fi una împărtăşită? De ce să nu iau muzica momentului şi să văd cât poate să ţină? Regulile se pot şterge. Pot să iau asta. Pot să  dăruiesc asta.”

·         „M-am săturat să nu simt. M-am săturat să nu mă implic emoţional. Vreau să fiu aici, cu ea. Vreau să fiu cel ce îi susţine speranţele, măcar pe perioada care mi-a fost acordată.”

·         „Mă sărută. N-am mai sărutat pe cineva de ani întregi. De ani întregi nu mi-am mai îngăduit să sărut pe cineva. Buzele ei sunt catifelate ca petalele de floare, dar pline de ardoare. Nu mă grăbesc, las fiecare clipă să se reverse în următoarea. Îi simt pielea, răsuflarea. Gust esența apropierii noastre, savurez intensitatea momentului. Ochiii ei sunt închiși, iar ai mei sunt deschiși. Nu vreau să-mi rămână în minte doar ca o senzație. Vreau să-mi rămână în minte ca un întreg.”

·         „Ne plimbăm mână în mână pe plajă, în timp ce soarele coboară pe cer. Nu mă gândesc la trecut. Nu mă gândesc la viitor. Sunt extrem de recunoscător pentru soare, pentru apă, pentru felul în care picioarele mi se afundă în nisip, pentru  faptul că mâna mea o ţine pe a ei.”

·         „Simt că universul îmi spune ceva. Şi nici nu contează dacă e adevărat sau nu. Ce contează este că o simt şi o cred.

Imensitatea se înalţă în mine.

Universul dă din cap în ritm cu muzica.”

·         „Oamenii iau continuitatea iubirii ca pe ceva indiscutabil, tot aşa cum iau continuitatea corpului lor ca pe ceva indiscutabil. Nu-şi dau seama că lucrul cel mai bun la iubire este prezenţa ei regulată. Odată ce poţi statornici asta, ai o temelie în plus la viaţa ta.”

·         „Vine o vreme când corpul preia controlul asupra vieții. Vine o vreme când dorințele corpului, nevoile corpului dau ordine vieții. Tu habar n-ai că îi dai corpului cheia. Dar i-o înmânezi. Si atunci el deține controlul. Te joci cu focul și focul preia controlul.”

·         „Îmi amintesc ziua de ieri și cum cărarea ce m-a dus prin întuneric părea într-un fel legată de ea. E ca și cum atunci când iubești pe cineva, acel cineva devine rațiunea ta de a fi. Și poate că e invers, poate fiindcă am nevoie de o rațiune de a fi m-am îndrăgostit de ea. Dar nu cred că e asta. Cred că aș fi mers înainte, orb la toate, dacă nu s-ar fi întâmplat să o întâlnesc.

Acum îmi las viața să deturneze celelalte vieți pentru o zi.”

·         „- […] Și în adâncul sufletului meu, știu că însemn enorm pentru el.

În adâncul sufletului tău? N-ar trebui să cobori în adâncul sufletului tău ca să dai de iubire.”

·         „Povestea se complică și devine discutabilă doar în punctele mai delicate și asta din cauza incapacității de a ne da seama că, indiferent de religie, sex, rasă sau situație geografică, toți suntem asemănători în proporții de 98 la sută. […] Din cine știe ce motive, ne place să ne concentrăm asupra procentului de 2 la sută care e diferit, și majoritatea conflictelor din lume provin din asta.

Eu pot să trec prin viața mea doar datorită procentului de 98 la sută pe care îl au în comun toate viețile.”

·         „Una dintre pancartele protestatarilor îmi atrage atenția. Homosexualitatea este lucrarea diavolului, scrie pe ea. Și din nou mă gândesc că oamenii recurg la diavol când vor să rezume lucrurile de care se tem. Cauza și efectul sunt inversate. Diavolul nu obligă pe nimei să facă ceva. Oamenii fac anumite lucruri și pe urmă dau vina pe diavol.”

·         „-[…] Mi-e foarte greu să am o imagine mentală a ta. Trebuie s-o schimb întruna.

-Imaginează-mă cum vrei tu. Pentru că există şansa ca acea imagine să fie mai fidelă decât vreunul dintre corpurile în care mă vezi.”

·         „- Cum te cheamă astăzi?

A, îi spun. Pentru tine, întotdeauna A.”

·         „Asta face iubirea: te face să vrei să rescrii lumea. Te face să vrei să alegi personaje, să construiești scenariul, să conduci intriga. Persoana pe care o iubești stă în fața ta, iar tu vrei să faci tot ce-ți stă în puteri ca iubirea să fie posibilă, să fie la nesfârșit posibilă. Iar când sunteți doar voi doi, singuri într-o cameră, poți să pretinzi că așa este, că așa va fi.”

·         „Lacrimile îmi șiroiesc pe față. La început nu înțeleg asta, pentru că nici nu-l cunosc pe omul despre care se vorbește – nu cunosc pe nimeni din încăperea asta. Nu fac parte din asta… și de aceea plâng. Pentru că nu fac parte din asta și nu voi face parte niciodată din ceva de genul ăsta. Știu de ceva timp treaba asta, dar poți să știi ceva de multi ani fără să te afecteze cu adevărat. Nu voi avea niciodată familie care să mă jelească. Niciodată oamenii nu vor avea inima grea din cauza morții mele, cum o au din cauza morții bunicului lui Marc. N-am să las dâra de amintiri pe care a lăsat-o el. Nimeni nu mă va fi cunoscut vreodată și nici nu va ști ce am făcut. Dacă mor, nimeni nu va remarca, nu se va ține niciun priveghi, nu va fi nicio înmormântare. Dacă mor, nimeni în afară de Rhiannon nu va ști vreodată că am fost aici.

Plâng pentru că sunt invidios pe bunicul lui Marc, pentru că sunt invidios pe oricine îi poate face pe alții să le pese atât.”

·         „Am vrut ca iubirea să învingă tot. Dar iubirea nu poate să învingă nimic. Ea nu poate să facă nimic de una singură.

Se bazează pe noi. Să învingem în numele ei.”

·         „Ea e prima şi singura mea dragoste. Cei mai mulţi oameni ştiu că prima lor dragoste nu va rămâne şi unica. Dar pentru mine ea e şi prima şi singura. Asta va fi singura şansă pe care mi-o dau. Asta nu se va mai întâmpla niciodată.”

·         „Dacă te uiți în centrul universului, vezi acolo o răceală. O indiferență. În definitiv, universului nu-i pasă de noi. Timpului nu-i pasă de noi.

De asta trebuie să ne pese unul de celălalt.”