Nu m-am gandit la acest subiect prea mult pana ieri, cand fratele meu mi-a distrus bula in care stateam linistita cu cartile mele, doar prin cateva cuvinte.
Eu: Iti place biblioteca mea?
El: Arata bine, dar o singura carte de-a mea face cat toate cartile tale.
Nu a spus mai mult, nu s-a contrazis cu mine sau ceva, dar trebuie sa fiu de acord cu el, pentru ca toate cartile pe care mi le-a recomandat el sunt superbe si bine clasate in topuri, clasici ce nu pot fi detronati.
Recunosc ca unele cari "noi" ma relaxeaza si le citesc foarte repede pentru ca ma las usor prinsa in mrejele lor, dar asta e problema, nu sunt carti care sa-mi dea de gandit, care sa-mi puna mintea la incercare, care sa ma lase cu ceva pe urma lor. Sunt carti care te binedispun si atat, la un moment data uiti ca le-ai si citit.
As spune ca sunt foarte multe carti cliseice, dar daca stai sa te gandesti viata insasi este un cliseu, iar eu ma astept de la o carte ceva mai mult decat simpla viata pe care o pot observa si eu cu ochiul liber, vreau sa vad intr-o carte sufletul autorului si trairile, nu numai ganduri superficiale asezate pe o bucata de hartie.
Nu vreau sa dau exemple de astfel de carti, pentru ca "cliseu" are intelesuri diferite pentru fiecare dintre noi. Si sper sa-mi intre bine in cap aceaste lucruri si sa-mi aleg mult mai bine cartile pe care vreau sa le citesc de acum in colo :)

Un comentariu:
La asta ma gandeam si eu acum ceva zile, insa generatia asta prefera sa ia totul de-a gata, e mai simplu...
Te-am tucat!
Trimiteți un comentariu