"Declaratia" de Gemma Malley

Ce spun ei: Numele meu e Anna. Numele meu e Anna si n-ar trebui sa fiu aici. N-ar trebui sa exist. Traiesc insa. Nu e vina mea ca sunt aici. Nu am cerut eu sa ma nasc. Nu inseamna insa ca, daca exist, e bine. M-au prins din vreme, asta e semn bun. Anna isi tine un jurnal secret intr-un caiet roz. Il ascunde in fiecare seara pentru ca nu vrea sa fie prinsa ca incalca regulile. Viata la Grange Hall este guvernata de reguli, reguli care trebuie sa fie invatate, pentru a compensa pentru incalcarea celei mai importante dintre toate. Anna stie ca ar trebuie sa fie recunoscatoare pentru locul ei de la Grange Hall, pentru ca parintii ei au fost iresponsabili cand au conceput-o. Au incalcat regula care interzice procrearea si acum Anna trebuie sa rasplateasca societatea pentru gestul lor egoist. Ea trebuie sa invete sa devina folositoare. Intr-o zi insa apare Peter, care ii spune Annei lucruri socante, despre parintii ei, despre Declaratie, despre viata de dincolo de zidurile de la Grange Hall. Curand, Anna incepe sa se indoiasca de tot ce invatase pana atunci. Un roman intens si palpitant despre viata Annei si a lui Peter si lupta lor de a scapa de trecut si de a-si croi un viitor mai bun.

Ce spun eu: V-aţi întrebat vreodată: „ Ce am făcut să merit asta?”. Presupun că da, pentru că eu am facut-o de multe ori, iar această întrebare izvorăşte din speranţă, din speranţa că merităm mai mult, că putem obţine mai mult. Speranţă. Acesta este cel mai de preţ sentiment pe care în anul 2140 copii (surpluşii) nu-l mai au. Ei cred că tot răul ce li se întâmplă îl merită. Pentru ce? Pentru că s-au născut, pentru că există pe acest pământ şi „fură” din resursele legalilor.
Mi-am comandat „Declaraţia” mai mult pentru copertă, nu ştiam nimic despre ea, înafara descrierii de pe spate. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca această carte să dezbată o problemă atât de delicată ce îşi face simţită prezenţa şi în zilele noastre. Gemma Malley a scris genul de carte care îţi deschide ochii şi te face să vezi până în detaliu aspectele crude ale vieţii, te face să realizezi cât de superficiali putem fi când luăm unele decizii şi cât de orbi suntem când ne dorim să fim nemuritori.
Ideea eternităţii sună atragător pentru toţi, mai ales pentru că cea mai mare teamă a omului este moartea. Ştiţi de ce? Pentru că ne temem de necunoscut, pentru ca ne agăţăm atât de tare de lumea în care trăim încât orice altă lume devine periculoasă. Dar „Declaraţia” ne arată cât de importantă este viaţa noastră, că trebuie să o traim acum, cât încă mai putem, când încă avem un viitor în faţă pentru că lucrurile nu sunt mereu aşa cum ne dorim.
Gemma Malley m-a făcut să realizez că o viaţă scurtă este mult mai bună decât eternitatea, atâta timp cât ştii să o trăieşti, m-a făcut să realizez că înainte să îţi pui o dorinţă trebuie să te gandeşti chiar şi la cele mai mici consecinţe, dar cel mai important m-a învăţat că trebuie să luptăm pentru drepturile noastre, pentru libertatea noastră. Uneori trebuie să ignorăm regulile pentru propriul nostru bine, iar adulţii pot fi cele mai egoiste creaturi, de care uneori trebuie să te fereşti.
Recomand aceasta carte mai ales iubitorilor de distopii, dar toţi avem ceva de învăţat din această carte, ceva ce ne va da de gândit mult timp de acum în colo.

Citate:
„- Moliile rod lucrurile ce aparţin altor oameni, i-a spus ea, şi abuzează de gazdele lor. Ce semn potrivit! a adăugat ea.
Acum, descrierea lui Peter răscolise ceva în Anna, un fel de amintire, caun sentiment vag că la un moment dat şi ea se gândise că semăna cu un fluture. Era sigură că-şi aduce aminte că, atunci când era foarte mică, crezuse că înseamnă că într-o zi îi vor creşte aripi care o vor purta departe de Grange Hall. Dar doamna Pincent avusese dreptate – nu era un fluture, era o molie. O molie roşie, urâtă, pe care o ura.”

„Întocându-se, Anna închise ochii şi încercă să adoarmă. Dar fu un somn lipsit de odihnă, bântuit de coşmaruri în care copii plângeau, o femeie ţipa, şi un fluturaş se zbătea într-o închisoare rece şi cenuşie.”

„- Zăpada nu cade pentru tine! strigase ea. Apoi o trăsese de păr spre biroul ei şi o trântise pe pardoseală, căutându-şi cureaua. Cum îndrăzneşti chiar să te uiţi la ea? Cum îndrăzneşti să petreci măcar o clipă din viaţa ta privind ceva minunat, când ar trebui să munceşti? Nimic bun din această lume nu există pentru tine, continuase să ţipe la Anna şi să o pălmuiască. Cunoaşte-ţi locul, Anna!Eşti un nimic şi nimic nu ţi se cuvine.”

„Oare e atât de rău să cazi? se întrebă ea. Cum o fi mai bine, să vezi vârful muntelui măcar o clipă, apoi să cazi, sau să nu-l vezi niciodată?”


„Spune că aparţinem unul altuia, deoarece el a fost născut cu o floare şi eu am fost născută cu un fluture şi că florile şi fluturii au nevoie unii de alţii pentru a supravieţui.”

„Dar ştiu că lumea va fi un loc mult mai bun şi că suntem foarte norocoşi că ne aflăm aici. Ştiu că trebuie să trăim fiecare clipă, pentru că nu vom fi aici pentru totdeauna şi nici n-aş vrea asta. Când ştii că un lucru se va termina, apreciezi şi mai mult acel lucru. Aşa e şi cu viaţa: vrei să guşti fiecare clipă.”

Cartea a aparut la Editura Rao si o puteti comanda de aici.